CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nu da cuiva pace; a cicăli. – V. cicăli.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CINCĂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cincăí (-ăésc, cincăít), vb. – A deranja, a importuna. – Var. cinc(i)ui. Creație spontană (cf. DAR). În Trans. de Nord.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink