cinám (cinamón) s.m. sg. (înv.) arbust cu scoarță aromatică, folosită drept condiment în bucătărie, cu însușiri excitante; cinamon, scorțișoară.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. și tranz. A lua masa de seară. – Lat. cenare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A CINÁ ~éz intranz. A lua cina. /<lat. cenare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CINÁ vb. a supa. (Unde ai ~ după spectacol?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciná (-éz, -át), vb. – A lua masa de seară. – Mr., megl., țin, istr. cir. Lat. cēnāre (Pușcariu 369; Candrea-Dens., 342; REW 1803; DAR); cf. it. cenare, prov., cat., sp. cenar, port. cear. Cf. cină.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciná vb., ind. prez. 1 sg. cinéz, 3 sg. și pl. cineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

3) cin, a -á v. intr. V. cinez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cinéz v. intr. (lat. cênare). Mănînc la cină. – Și cin: s´aŭ întors să cine (VR. 1924, 9, 287). V. prînzesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink