CINÁBRU s. n. Sulfură naturală de mercur, de culoare roșie, folosită mai ales la prepararea vopselelor. – Din fr. cinabre.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINÁBRU n. 1) chim. Sulfură naturală de mercur sau de antimoniu, de culoare roșie, întrebuințată la prepararea vopselelor; vermillon. 2) Colorant roșu, întrebuințat în pictură și în medicină; chinovar. /<fr. cinabre
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINÁBRU s.n. Sulfură naturală de mercur, de culoare roșie. ♦ Culoare roșie-închisă. [< it. cinabro, cf. fr. cinabre].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINÁBRU s. n. 1. sulfură naturală de mercur, roșie. 2. culoare roșie-închisă. (< fr. cinabre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINÁBRU s. v. vermillon.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cinábru s. n. (sil. -bru), art. cinábrul
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cinábru n. (fr. cinabre, it. cinabro, d. lat. cinnábaris, care vine d. vgr. kinnábari). Min. Sulfură de mercur, roșie aprinsă. – Și chinavár și chinovár (rus. kinovarĭ, ngr. kinávari).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINÁBRU (‹ fr.) s. n. 1. Sulfură naturală de mercur, care se formează din soluții alcaline, hidrotermal, la temperaturi joase și se depune în apropierea suprafeței scoarței terestre. Are culoare roșie-carmin și luciu adamantin; este casantă și are aspect de mase compacte sau de pojghițe pulverente. Este cel mai important minereu de mercur (86,2% mercur). 2. Culoare roșie, cu tonuri între stacojiu și violet, folosită încă din antic.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink