CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea – Cf. magh. csinált „pregătit”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A CINĂTUÍ ~iésc tranz. reg. 1) (păsări sau pește) A curăța (de pene, de solzi și de măruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript. 2) fam. A bate foarte tare; a stâlci în bătaie. /<ung. csinált
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CINĂTUÍ vb. v. jumuli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cinătuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A curăța, a pregăti mîncarea. – 2. A tăia, a face bucăți. – 3. A omorî. Mag. csinalt „preparat” (DAR), probabil contaminat cu sl. činiti „a aranja.”
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cinătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinătuiésc, imperf. 3 sg. cinătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cinătuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cinătuĭésc și cenătuĭésc v. tr. (ung. csinosítni, csinogatni, csinosgatni, a curăța, a împodobi. V. cin 1). Mold. nord. Curăț (pregătesc) un purcel, o pasăre, un pește, ca să-l pun la foc. Fig. Bat, cĭomăgesc. – În Maram. cinăltuĭesc (după ung. csinált, făcut).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink