CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A stărui foarte mult pe lângă cineva să facă ceva, a plictisi pe cineva cu stăruințele. [Var.: cehăi vb. IV] – Cf. Magh. csaholni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CIHĂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cihăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cihăiésc, imperf. 3 sg. cihăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cihăiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cíhăĭ și céhăĭ, a -í v. tr. (cp. cu rus. čihátĭ, rut. číhatĭ, a strănuta, și ung. csíholni, a lătra. V. ceahlăŭ). Nord. Mă tot țin de capu cuĭva să facă un lucru, stăruĭ mult, bat capu (Cr. și Șez. 33, 30).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink