CÍGĂ, cige, s. f. 1. (Min.) Scripete fix. 2. (Zool.) Cochilie de gasteropod. – Din magh. csiga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

cígă s.f. (reg.) 1. melc. 2. scripete, macara. 3. mai de crăpat lemne. 4. sfârlează, titirez. 5. joc de copii.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cígă (-gi), s. f. – 1. Titirez, sfîrlează. – 2. Scripete. – 3. Melc. – 4. Buzdugan. Mag. csiga (Cihac, II, 490; DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cígă s. f., pl. cíge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cígă (Mold. Olt.) cégă (Munt.) și căcĭúgă (Ban.) f., pl. ĭ (sîrb. čiga, kèčiga și kèčika, bg. čiga, rut. čečúha, pol. czeczuga; ung. köcsöge, kecsege; ngr. kétsiga). Un pește ganoid de vre-o 60-70 cm. (acupenser ruthenus).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cígă-mígă s.f. (reg.) bureți galbeni comestibili.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cígă mícă s. f. – Varietate de ciuperci. Mag. csigabiga „melc,” prin falsă asociere cu mic (Cihac, II, 490; DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cígă-mígă f. fără pl. (ung. csiga-biga). Mold. Un fel de burete comestibil (cantharellus cibarius). Fig. A umbla cu ciga-miga, a umbla cu șoalda, a căuta să înșel fugind de muncă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink