chiflíc n., pl. urĭ (turc. čiflik și ciftlik, moșioară, fermă, d. čift, păreche [!], jug, vite de arat; mrom. cĭufliche, ngr. tsifliki, alb. bg. čiflik, moșie. V. ĭuft). Sec. 18-19. Moșie în peninsula Balcanică. – Și ciftlic, ciftelic, ceflic, ceftlic și ceftelic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink