CIÉR s. n. v. ceair.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

ciér, ciére, s.n. (reg.) semn, crestătură, răboj.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceaír n., pl. urĭ (turc. čair). Cîmp de pășune îngrădit. Meh. Pomet în dosu caseĭ. – În Mold. nord cier, maĭ vechĭ și ceir.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink