CÍCLIC, -Ă, ciclici, -e, adj. 1. Care se desfășoară în cicluri sau aparține unui ciclu; periodic. ♦ (Despre lucrări muzicale, artistice) Care este alcătuit din mai multe părți independente. ♦ (Despre compuse chimice) Care are catenele în formă de ciclu (2). 2. (Bot.; despre flori) La care toate elementele sunt dispuse în verticil. – Din fr. cyclique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viorelgrosu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍCLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care se produce în ciclu; cu proprietatea de a se realiza la intervale regulate; periodic. Criză ~că. 2) (despre compuși chimici) Care este constituit din molecule ce formează un ciclu închis. 3) (despre opere muzicale sau literare) Care conține câteva părți independente. /<fr. cyclique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍCLIC, -Ă adj. 1. Care se desfășoară în cicluri, care aparține unui ciclu; periodic. ♦ (Despre o compoziție muzicală) Alcătuit din mai multe părți independente. 2. (Despre flori) La care toate elementele sunt dispuse în verticil. [< fr. cyclique, cf. lat. cyclicus, gr. kyklos – cerc].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍCLIC, -Ă I. adj. 1. care se desfășoară în cicluri; periodic. ◊ (despre compoziții muzicale) alcătuit din mai multe părți independente. 2. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil. 3. (despre compuși chimici) care are catenele închise în ciclu. II. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mișcări care, funcțional, se repetă. (< fr. cyclique, gr. kyklikos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍCLIC adj. periodic. (Fenomen ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cíclic adj. m. (sil. -clic), pl. cíclici; f. sg. cíclică, pl. cíclice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cíclic, -ă adj. (vgr. kyklikós). Relativ la un ciclu: an ciclic. Poeme cĭclice, poețĭ ciclicĭ, care tratează istoria fabuloasă a vechiĭ Greciĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciclic, (engl.= cyclic) despre un proces sau eveniment geologic provocat de modificări periodice ale factorilor care-l controlează și-l determină. La scară globală, astfel de cauze c. pot fi → precesia (odată la 21 000 ani), → oblicitatea axei polilor sau mutația (odată la 45000 ani), → excentricitatea eclipticii (odată la 100000 ani), schimbarea anotimpurilor, alternanța zi și noapte (fluxul și refluxul). Consecințele eveni-mentelor c. sunt transgresiunile și regresiunile marine, formarea dep. sedimentare cu strati-ficație ritmică (apariția → perioditelor) etc. V. și disciclic.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciclic, principiu ~, principiu de construcție muzicală, care urmărește legătura intimă și organică dintre toate părțile unei lucrări ample (sonată*, simfonie* etc.) prin folosirea aceluiași material tematic* sau a unor motive* generatoare. Prezent în creații de Berlioz și Listz, acest principiu a fost aplicat sistematic de C. Franck și elevii săi. La Enescu deține un rol constructiv primordial. V. ciclu ( I, 2); monotematism.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink