CICĂLEÁLĂ, cicăleli, s. f. Faptul de a cicăli; reproș repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire. – cicăli + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CICĂLEÁLĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sâcâială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală. (Mai termină cu ~ !)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cicăleálă s. f., g.-d. art. cicălélii; pl. cicăléli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cicăleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a cicăli.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink