CIBÓRIU s.n. Baldachin susținut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creștine. ♦ Vas, având forma unei cupe din fruct de nufăr, care servește în bisericile catolice pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă. [Pron. -riu, pl. -rii, var. ciborium. / < lat., fr. ciborium].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIBÓRIU (‹ fr.) s. n. 1. Construcție mică, în formă de baldachin, din piatră sau metal, așezată pe masa altarului. 2. Vas liturgic în formă de cupă, folosit pentru păstrarea elementelor euharistice în bisericile catolice.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cibóriu, ciborii s. n. (La catolici) 1. Construcție mică din piatră sau metal, în formă de baldachin, așezată pe masa altarului. 2. Vas liturgic, de forma unei cupe, folosit pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă. – Din fr. ciborium.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink