CIANURÁRE, cianurări, s. f. Operație industrială de extragere a metalelor nobile din minereuri sărace cu ajutorul unei soluții de cianură de sodiu. [Pr.: ci-a-] – După fr. cyanuration.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANURÁRE s.f. 1. Procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluții alcaline de cianură de sodiu. 2. V. cianizare. [< cianura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANURÁRE s. f. procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluții alcaline de cianură de sodiu. (< cianura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cianuráre s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianurării; pl. cianurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operația de cianurare. [< fr. cyanurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. (< fr. cyanurer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cianurá vb., ind. prez. 1 sg. cianuréz, 3 sg. și pl. cianureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink