CIANOZÁT, -Ă, cianozați, -te, adj. Care a devenit de culoare albastră-vineție; p. ext. cianotic. [Pr.: ci-a-] – V. cianoza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANOZÁT, -Ă adj. Atins de cianoză. [< cianoza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANOZÁ, cianozez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină cianotic. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanoser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANOZÁ vb. I. tr., refl. A produce cianoză, a fi atins de cianoză. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanoser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANOZÁ vb. tr., refl. a deveni, a face să devină cianotic. (< fr. cyanoser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cianozá vb. (sil. ci-a-), ind. prez. 3 sg. cianozeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink