chiznovát, -ă, chiznováți, -te, adj. și s.m. și f. (pop.) 1. comic, hăzos, poznaș, bun de glume, mehenghi. 2. ciudat, sucit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chiznovát (-tă), adj. – Ciudat, extravagant, singular. – Var. chisnovat, chiznovit. Origine incertă. Pare der. la sb. kyselű „acru” (cf. chiseliță), cf. sl. kisnǫti, sb. kisnuti „a se acri” (Berneker 687), bg. kislovat „acru” (Graur, BL, IV, 73), rus. kislovatyĭ (Scriban). Legătura cu tc. kisni „ciudat” (Șeineanu, dicț.) nu pare sigură. Se poate să se fi produs o contaminare a lui kislovat „acru”, cu sb., bg. čudnovat, čudnovit „ciudat, straniu.” Nu este sigură înrudirea cu cisnovi (var. cisnova), vb. (Banat, a se beteji).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chiznovát, V. chisnovat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chisnovát, -ă adj. (bg. sîrb. čudnovat, a. î., infl. de rus. kislovátyĭ, acrișor. V. chisăliță). Mold. Fam. Cĭudat, straniŭ, curios, poznaș (om, lucru). – În Munt. chizn-. În Olt. cizn-, urît: om ciznovat. La Ĭov. 117: vĭețĭ chisnovate, vĭețĭ chinuite, grele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink