chiurchiuluí, chiurchiuluiésc, vb. IV (reg., înv.) a se chercheli, a se ameți, a se afuma, a se îmbăta.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chĭurchĭulésc, -luĭésc, V. cherchelesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink