chiúrcă s.f. (înv.) bețișor cioplit dintr-un lemn tare, folosit la lustruirea zăbalei calului (la cavalerie).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chiúrcă (-ci), s. f. – În cizmărie, lemn de netezit. Mag. türkő „corn” (DAR). – Der. chircui, vb. (a lustrui).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink