chiulangíe s. f., art. chiulangía, g.-d. art. chiulangíei; pl. chiulangíi, art. chiulangíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIULANGÍU ~i m. pop. Persoană care trage chiulul. /chiul + suf. ~angiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chiulangíu s. m., art. chiulangíul; pl. chiulangíi, art. chiulangíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chĭulangíŭ m. (turc. külahğy, vînzător de căcĭulĭ, șarlatan. V. chĭulaf). Fam. Chilipirgiŭ, înșelător ordinar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

chiulangiu, -oaică, chiulangii, -oaice s. m., s. f. 1. (șc.) elev care absentează nemotivat de la cursuri 2. (peior.) persoană care se sustrage în mod sistematic de la îndeplinirea unor obligații
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink