chitileán, chitileánă, adj. (reg., înv.) constrâns, forțat, obligat, silit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chitileán (chitileánă), adj. – (Înv.) Obligat, forțat. Mag. ké(ny)telen (DAR; Gáldi, Dict., 115). Sec. XVIII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink