CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHISNOVÁT ~tă (~ți, ~te) pop. Care face glume; căruia îi place șaga; glumeț. /cf. ceh. kysny
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHISNOVÁT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Chisnovat ≠ morăcănos, pâclișit, posac
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chisnovát adj. m., s. m., pl. chisnováți; f. sg. chisnovátă, pl. chisnováte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chisnovát, -ă adj. (bg. sîrb. čudnovat, a. î., infl. de rus. kislovátyĭ, acrișor. V. chisăliță). Mold. Fam. Cĭudat, straniŭ, curios, poznaș (om, lucru). – În Munt. chizn-. În Olt. cizn-, urît: om ciznovat. La Ĭov. 117: vĭețĭ chisnovate, vĭețĭ chinuite, grele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink