CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ◊ Expr. A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn. – Din bg., scr. kiselica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÍSELIȚĂ ~e f. 1) Fiertură din diferite fructe. 2) Amestec de produse fierte, a cărui componență nu mai poate fi stabilită; terci. ◊ A face pe cineva ~ a bate tare pe cineva. [G.-D. chiseliței] /<bulg., sb. kiselica
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÍSELIȚĂ s. (Mold.) povidlă. (A mâncat ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chíseliță (chíselițe), s. f. – Supă acidulată preparată din fructe crude sau din plante cu gust acru. – Var. chisăliță, pisăliță. Din sl. kiselŭ „acru”, cf. sb. kȉselica, bg. kiselica, rut. kyselyca, toate cu sensul din rom., ceh. kyselice „marmeladă de fructe”, rus. kiselĭ „jeleu de fructe” (Cihac, II, 50; Berneker 678; Conev 88). Cea de a doua var. este un hiperurbanism care presupune o legătură cu a pisa „a toca, a sfărîma”. – Der. chisăliți, vb. (a toca). Cf. chișleag, chiznovat.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chiselíță s. f., g.-d. art. chiselíței; pl. chiselíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink