chischinéu s.n. (reg.) cârpă, pânzătură; tistimel (testemel).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chischinéu (-éie), s. n. – Batistă, năframă. – Var. chischinea, cheschenea. Mag. keszkenő (DAR; Gáldi, Dict., 114). În Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chischinéŭ, V. chescheneŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cheschenéŭ și chischinéŭ n., pl. eĭe (ung. kezkenö, a. î.). Trans. Basma, năframă, tulpan, testemel alb de îmbrobodit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink