chirotí, chirotésc, vb. IV (reg.) 1. a face, a lucra. 2. a mișca (din picioare).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chirotésc, V. pirotesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink