CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și întrebuințat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIRÍLIC ~că (~ci, ~ce): Alfabet ~ vechi alfabet slav compus de călugărul Chiril în sec. IX. /Chiril n. pr. + suf. ~ic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIRÍLIC adj. (rar) slavon, slavonesc, (înv.) chirilicesc. (Alfabet ~; litere ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chirílic, (chirílică), adj. – Cu litere din alfabetul vechi slav, compus de Chiril în sec. IX. – Var. cirilic. De la Chiril, și modern din lat. Cyrillus. – Der. chirilicesc, adj. (înv., chirilic).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chirílic adj. m., pl. chirílici; f. sg. chirílică, pl. chirílice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chirilíc, V. cirilic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*cirílic și chirílic, -ă adj. (d. Chirilă saŭ Chiril, apostolu slav din sec. 9; gr. Kýrillos, lat. Cyrillus. Cirilic e după fonetizmu neolatin, chirilic e gr. kyrillikós). Alfabetu cirilic, literele cirilice, literele cu care aŭ scris Româniĭ pînă la 1860. (Adevăratu alfabet inventat de Chiril e cel glagolitic). – Adv. Cu litere chirilice saŭ chirilicește: a scrie chirilic. – Vechĭ chirilicesc (rus. chiriličeskiĭ). Ca adv. -cește.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink