CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, izbândă etc., care servește ca chemare, ca îndemn etc.). – Din chiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÍOT ~e n. Strigăt puternic și prelung care exprimă bucurie, izbândă etc. [Sil. chi-ot] /chiu + suf. ~ot
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÍOT s. chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chíot s. n., pl. chíote
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chíot n., pl. e (îld. chĭŭăt, d. chiŭ). Strigăt, sunetu care se aude cînd chiuĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink