chioc s.n. sg. (reg., înv.) gust; lipici.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chióc s. m. – Savoare, gust. Mag. gyök „rădăcină” (DAR). Cuvînt rar, în Munt.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chĭoc și (nord) teoc n., pl. urĭ (cp. cu toc 1). Mold. O gropiță de cîțĭ-va centimetri făcută în pămînt și în care băĭețiĭ, la jocurile lor, aruncă cu pumnu nucĭ saŭ bile de ciment. (După cum intră cu soț orĭ fără soț, cîștigă unu saŭ altu).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink