*cenobít m. (lat. coenobita, vgr. koinobiátes). Călugăr din cenobiŭ. – Și chinovit (după ngr.). – Fem. -ítă, pl. e. V. anahoret.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink