chimerléu, chimerléuri, s.n. (reg.) scândură care împarte apa în două la șteampurile de sfărâmat rocile aurifere.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chimerléu (-éie), s. n. – Ecluză, baraj, zăgaz. Mag. kimerülö (DAR). Cuvînt rar, propriu minerilor din Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink