CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Reg.) Gălăgie; petrecere zgomotoasă (cu mâncare și băutură).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHILOMÁN s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chilomán s. n., pl. chilománe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chilomán n., pl. e (d. a chiulí și -man ca´n haraĭman). Fam. Țipete. chiote (de durere, de bucurie).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

chiloman, chilomane s. n. (pop.) gălăgie, hărmălaie
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink