CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia[wozowa].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÍLNĂ ~e f. pop. 1) Ladă sau scândură într-o trăsură care servește drept scaun vizitiului. 2) Partea din spate, mobilă, care închide coșul unui car sau al unei căruțe; codârlă. [Var. chelnă] /<pol. kielnia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mână caii. 2. Partea de dinainte sau de dinapoi, adăugată la coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Pol. kielnia[wozowa].
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

chílnă/chélnă s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chílnă, V. chelnă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chélnă și chílnă f., pl. e (rut. kélnĕa, pol. kielnia, ceh. kelna, d. germ. kelle, cancĭog, chelnă). Lada din partea anterioară a căruțeĭ, în care-s diferite unelte și servește și drept scaun: cărăușu e așezat turcește în chilnă (Sov. 135). Încăperea căruțeĭ orĭ caruluĭ (și decĭ și partea din apoĭ [!], codirla, corlata). V. chichiță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink