CHILÍN adj. v. deosebit, diferit, distinct, separat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chilín adj. m., pl. chilíni; f. sg. chilínă, pl. chilíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

de chilín loc. adv., loc. adj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chilín, -ă adj. (ung. külön, deosebit, despărțit, d. rus. keléĭnyĭ, separat, kélĭĭa, chilie. V. chilie, dechilin. Bern. 1, 499). Vechĭ. Deosebit, despărțit: turmele chiline (Dos.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chilinésc, V. deschilinesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

deschilinésc și chilinésc v. tr. (d. chilin). Trans. Deosebesc, despart. V. bășcăluĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink