CHÍFLĂ, chifle, s. f. Produs de panificație de formă rotundă sau ovală, ca o pâinișoară, făcut din făină de grâu. – Din germ. Kipfel.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CHÍFLĂ ~e f. Produs de panificație de formă rotundă, preparat din făină albă de grâu. [G.-D. chiflei] /<germ. Kipfel
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CHÍFLĂ, chifle, s. f. Corn sau pâinișoară rotundă, făcute din făină de patiserie. – Germ. Kipfel.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CHÍFLĂ s. (rar) franzeluță, (reg.) bulcă, pâinișoară. (Mănâncă o ~ cu șuncă.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chíflă (chífle), s. f. – Pîinișoară, corn. Germ. Kipfel (Tiktin; Borcea 181), cf. it. chifel (Battisti, II, 899), bg. kifla, mag. kifli. – Der. chiflar, s. m. (vînzător de chifle).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chíflă s. f. (sil. -flă), g.-d. art. chíflei; pl. chífle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chíflă f., pl. e (germ. kipfel). Un fel de franzeluță în formă de semilună, numită și corn. – Ĭa [!] a fost inventată la Viena în timpu asediuluĭ eĭ de Turcĭ (1683) de brutaru Wendler, care a descoperit din întîmplare formula aluatuluĭ eĭ. V. capuținer.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CHÍFLĂ (‹ germ.) s. f. Produs de panificație de formă rotundă sau ovală, cu greutatea de c. 50 g, preparat dintr-un amestec de făină de grîu, sare de bucătărie și drojdie.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chiflă, chifle s. f. 1. (în fotbal) șut pe lângă minge; șut în aer. 2. (tox.) formă sub care se prezintă morfina-bază.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink