chicuí, chícuiésc, vb. IV (înv.) a apuca de chică.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chicuĭésc v. tr. (d. chică, ca păruĭesc, d. păr). Rar. Păruĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink