CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată și zgomotoasă) de râs.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHICOTEÁLĂ s. chicot, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Ce-i ~ asta?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chicoteálă s. f., g.-d. art. chicotélii; pl. chicotéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink