CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kek „vânăt”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHICLÁZ ~uri n. pop. Sulfat de fier de culoare verde, folosit în agricultură pentru combaterea dăunătorilor și în industrie drept colorant. /cf. ung. kék
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Calaican. – Comp. magh. kék „vânăt”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHICLÁZ s. v. calaican, melanterit, sulfat feros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chicláz (chiclázuri), s. n. – Vitriol verde. – Var. chiclazăr. Origine incertă. După Scriban, din germ. Giftglas „sticlă otrăvită” (cf. pl. Giftgläser și var.), care convine fonetic, dar al cărui sens nu este clar. Tot Scriban, Arhiva, 1912 propusese înainte mag. kék „vînăt”. Se folosește mai ales în Mold. Dacă var. se bazează pe pl., este vorba de un cuvînt oriental.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chicláz s. n. (sil. -claz), pl. chiclázuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chicláz n., pl. urĭ, și chiclázăr n. fără pl. (germ. ghift-glas, pl. -gläser, sticlă otrăvită, adică „mineral cu aspect de otravă”. Cp. și cu ung. cikláz, o buruĭană, cnicus benedictus). Mold. Sulfat de cupru: un cer senin și verde ca peatra [!] de chiclaz (Sadov. VR. 1911, 4, 54). V. peatră (vînătă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink