chichíe, chichíi, s.f. (înv.) cutie, chichiță.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chichíe (chichíi), s. f. – (Înv.) Cutie, sertar. Ngr. θήϰη (Bogrea, Dacor., I, 262). Din același cuvînt, printr-o der. internă a rom., sau de la ngr. *θηϰίτσα (Bogrea, Ibid.), provine chichiță, s. f. (cutie; cufăr; sertar; tertip), de uz curent, și desigur chichineață, s. f. (cameră mică la mansardă; cocioabă), prin intermediul suf. -neață sau prin contaminare cu coteneață.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chichiá, pers. 3 sg. chíchie, vb. I (reg.; despre copiii mici) a ciripi, a piui, a gânguri.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink