CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a se sili cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Probabil din chichie (puțin folosit. „chichiță” < ngr.) + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, subterfugiu, vicleșug. ◊ Expr. A căuta (cuiva) chichițe = a te sili să găsești (cuiva) greșeli. 2. Lădiță sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică în formă de cutie cu capac, în interiorul unei lăzi. – Din chichie (puțin folosit) „cutie” + suf. -iță.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CHICHÍȚĂ s. (Mold.) chelnă. (~ de sub capra trăsurii.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CHICHÍȚĂ s. v. lădișoară, lădiță, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chichíță s. f., g.-d. art. chichíței; pl. chichíțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chichíță f., pl. e (ngr. thikítsa, dim. d. thiki, vgr. théke, cutie, toc. V. teacă). Lădiță. Lădiță saŭ cavitatea de supt [!] capra trăsuriĭ. Pălămidă, lăcriță, mică despărțitură a uneĭ lăzĭ, a unuĭ sertar. Fig. Subterfugiŭ, pretext, mijloc de înșelăcĭune: a căuta (a găsi) o chichiță, a umbla cu chichițe avocățeștĭ. V. chelnă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a cunoaște toate chichițele expr. 1. a cunoaște în detaliu un meșteșug. 2. a cunoaște toate detaliile și dedesubturile unei afaceri.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink