CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Un fel de trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. Un fel de trăsură acoperită. – Rus kibitka.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

chibítcă (-ci), s. f. – Cabrioletă, brișcă. Rus. kibitka. Astăzi puțin folosit, mai ales în Mold. Cf. Berneker 503.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chibítcă s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chibítcă f., pl. e și ĭ (rus. kibitka, cort de nomazĭ, căruță acoperită), dim. d. kibitá, semicerc de vîrșă, d. turc. kibit. Bern. 1, 503). Un fel de căruță rusească.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink