CHIBÍȚ, chibiți, s. m. Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători).[Acc. și: chíbiț] – Din germ. Kiebitz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIBÍȚ ~i m. Persoană care asistă, fără să joace, la o partidă de table, la jocul de cărți etc. [Acc. și chíbiț] /<germ. Kiebitz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIBÍȚ/CHÍBIȚ s. m. cel care asistă la un joc de noroc. (< germ. Kiebitz)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÍBIȚ, chibiți, s. m. 1. Persoană care asistă la jocul de cărți al altora, fără să joace ea însăși. 2. (Ornit.) Nagâț. [Acc. și: chibíț] – Germ. Kiebitz.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

chibíț (-ți), s. m. – Persoană care asistă la jocul de cărți fără să ia parte efectiv la joc. Germ. Kiebitz (DAR). Sec. XIX. – Der. chibița (var. chibiți), vb. (a privi jocul altora); chibițărie, s. f. (îndeletnicirea de chibiț).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chibíț/chíbiț s. m., pl. chibíți/chíbiți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chibíț m. (germ. kibitz, nagîț). Iron. Privitor la jocu altora, maĭ ales la cărțĭ. V. marghiloman.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

chibiț, chibiți s. m. 1. persoană ipocrită. 2. hoț specializat în culegerea de informații utile bandei.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink