chițibúș și (rar) chițigúș n., pl. urĭ (din pițiguș, adică „ceva mic”). Lucru neînsemnat, fleac, bagatelă. Subterfugiŭ: a umbla cu chițibușurĭ. Cabestan. V. ciencĭ, cîrcĭob, cîrcotă și șicană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink