chițibușáră s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIȚIBUȘÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care dă importanță chițibușurilor. /chițibuș + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chițibușár s. m., pl. chițibușári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chițibușár m. Cîrcĭogar, acela care umblă cu chițibușurĭ: un avocat chițibușar. V. cîrcotaș, șicanator, pedant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink