CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIȚIBÚȘ ~uri n. 1) Obiect lipsit de importanță; fleac; mărunțiș. 2) pop. Manevră iscusită prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; stratagemă. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIȚIBÚȘ s. v. mărunțiș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIȚIBÚȘ s. v. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chițibúș (chițibúșuri), s. n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Tertip, truc. – 3. (Rar.) Strîngător de velă. Origine necunoscută. DAR și Scriban se gîndesc la o deformare de la pițiguș „lucru mărunt.” În ultimul sens, ar putea fi o deformare a germ. Kettenbrücke „pod suspendat”, asimilat cu cuvîntul rom. – Der. chițibușar, s. m. (șmecher).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chițibúș s. n., pl. chițibúșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chițibúș și (rar) chițigúș n., pl. urĭ (din pițiguș, adică „ceva mic”). Lucru neînsemnat, fleac, bagatelă. Subterfugiŭ: a umbla cu chițibușurĭ. Cabestan. V. ciencĭ, cîrcĭob, cîrcotă și șicană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink