CHIȚCĂÍ vb. IV. v. chițăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Alex | Semnalează o greșeală | Permalink

A CHIȚCĂÍ pers. 3 chíțcăie intranz. (despre greieri, căței etc.) A scoate sunete prelungi și ascuțite.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chíțcăĭ și chíțcuĭ saŭ -ĭésc, V. chíțăĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chíțăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. chiț-chiț cum fac șoariciĭ [!]). Se zice despre guzganĭ și șoaricĭ cînd țipă. – Și chíțcăĭ și chíțcuĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink