8 definiții pentru «cheotoare»   declinări

CHEOTOÁRE, cheotori, s. f. 1. Mic ochi de ață, de șiret, de stofă etc. la un obiect de îmbrăcăminte, prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești); butonieră. 3. (Pop.) Loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor. [Pr.: che-o-Var.: cheutoáre, chiotoáre s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEOTOÁRE ~óri f. 1) Mic ochi (de ață, de șiret, de stofă etc.) la un obiect de îmbrăcăminte prin care se trece nasturele pentru a încheia haina. 2) Tăietură mică pe reverul unei haine. [G.-D. cheotorii; Sil. che-o-toa-] /<lat. clautoria
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEOTOÁRE, cheotori, s. f. 1. Mic semicerc de ață, de șiret, de stofă etc. prins la o haină, prin care se petrece nasturele pentru a închide haina. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești); butonieră. 3. (Reg.) Loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor. [Pr.: che-o-Var.: cheutoáre, chiaotoáre, chiotoáre s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cheotoáre/cheutoáre (che-o-/che-u-) s. f., g.-d. art. cheotórii/cheutórii; pl. cheotóri/cheutóri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEOTOÁRE s. 1. v. butonieră. 2. baieră. (~ la gura cămășii țărănești.) 3. (CONSTR.) (reg.) zimț. (~ la colțurile casei.) 4. (reg.) cățel, zimț. (~ la colțul gardurilor de nuiele.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEOTOÁRE s. v. chingă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cheotoáre s. f. (sil. che-o-), g.-d. art. cheotórii; pl. cheotóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cheotoáre f., pl. orĭ (îld. cheĭetoare, încheĭetoare). Gaură în care intră nasturele, butonieră. Șiret cusut la haĭnă ca s´o poțĭ atîrna în cuĭ. Capătu uneĭ grinzĭ încheĭat în altă grindă la casa țărănească (Șez. 36, 31). – Și cheut- (Mold. Ban.) și chiot-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink