CHENÁR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) pe care o are de jur împrejur un obiect și care de obicei servește ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. - Din tc. kenar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHENÁR ~e f. 1) Element (decorativ) care încadrează un obiect (fereastră, covor etc.). 2) Broderie cusută pe marginea unei țesături. /<turc. kenar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHENÁR, chenare, s. n. 1. Margine de o culoare sau de un desen deosebit, pe care o au unele lucruri; bordură. 2. Rând, șir de sculpturi, care încadrează ferestrele sau ușile unei clădiri. 3. (Rar) Ramă, cadru, pervaz. – Tc. kenar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHENÁR s. 1. bordură, margine. (~ al covorului.) 2. (TIPOGR.) bordură, (rar) ainfas. (~ la un text imprimat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chenár (chenáre), s. n. – 1. Margine, bordură. – 2. Cadru. – 3. Toc, cadru, ramă de fereastră sau de ușă. – Mr. chinare. Tc. kenar (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1049); cf. ngr. ϰενάρι, alb. kienar (Meyer 222), bg. kenari, sb. cenar. – Der. chenărui, vb. (a mărgini, a înconjura).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chenár s. n., pl. chenáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chenár n., pl. e (turc. [d. pers.] kenar; ngr. kenári, bg. kenar). Margine, garnitură pe margine la haĭnă, la o hartă ș. a. (fr. bordure). V. pervaz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink