CHENĂRUÍRE, chenăruiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. – V. chenărui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

chenăruíre s. f. (sil. -ru-i-), pl. chenăruíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CHENĂRUÍ ~iésc tranz. (obiecte) A prevedea cu un chenar. /chenar + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. [Var.: chinăruí vb. IV] – Din chenar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHENĂRUÍ vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chenăruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chenăruiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chenăruĭésc v. tr. (d. chenar). Rar. Pun chenar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink