CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEMORECEPTÓR s. m. terminație nervoasă sau organ de simț care înregistrează modificările chimice ale mediului extern sau intern. (< germ. Chemorezeptor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink