CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă; fig. îmbietor, ademenitor. ♦ (Pop.; substantivat) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Din chema + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEMĂTÓR s. v. colăcar, vătaf, vătășel, vornicel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Chemător ≠ dezgustător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chemătór m. Trans. Cavaler de onoare care invită la nuntă la țară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink