CHELTUIÉLNIC, -Ă, cheltuielnici, -ce, adj. (Înv.) Cheltuitor. – Din cheltuială + suf. -nic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHELTUIÉLNIC adj., s. v. cheltuitor, risipitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink