CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHELICÉR ~e n. Apendice al arahnidelor cu care prind hrana. /<fr. chélicère
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHELICÉR s. n. fiecare dintre cele două apendice cefalice la arahnide, organe de atac și de apărare, provenind din modificarea primei perechi de maxile. (< fr. chélicère)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

chelicér s. n., pl. chelicére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHELICÉRE s.n.pl. (Zool.) Apendice cefalic la arahnide, care formează o pereche de dinți, uneori veninoși (la păianjeni). [Sg. chelicer. / < fr. chélicères].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink