chelbășésc, V. chelboșesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chelboșí v. intr. (d. chelbos). Fam. Iron. Devin chelbos orĭ chel. Fig. (Mold.). Ajung un prost, mă prostesc: dor [!] n´am chelboșit să vînd marfa așa de eftin [!]! – Rar și chelbășesc (d. chelbaș) întrebuințat și tr. cu înț. de a „înșela la vînzare”.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink